Fyodor
Lukianov - redactor șef al revistei "Rusia în politica globala" de la
înfiintarea ei în 2002. Președinte al Prezidiului Consiliului pentru politica
de apărare și interna al Rusiei din
2012. Profesor cercetator la Scoala
Superioara de Economie.Director Stiintific al Clubului International de
Discuții "Valdai". Absolvent al Facultatii de Filologie a
Universității de Stat din Moscova,Din 1990 - jurnalist international
În anul
2015 politica a prevalat economicului iar politica externa a repurtat o
victorie hotărâtoare asupra celei interne.Deteriorarea rapidă a relaţiei cu
Turcia,dupa doborârea de către aceasta a unui bombardier rus a demonstrat care
sânt prioritåţile Rusiei zilei de astăzi:prestigiul internaţional contează mai
mult decăt calculele şi socotelile mercantile.Aceasta nu era o surpriza:a fost
doar dezvaluită uimitor de direct si de sincer
Căutarea
mijloacelor de întărire a coeziunii dintre
comunitate şi stat şi direcţia de dezvoltare ,nu o dată,au devenit temă
de dezbateri publice după U.R.S.S.
Ultimul
vârf critic a fost atins în anul 2012 când Vladimir Putin s-a întors la
Preşedinţie pe fondul unor neaşteptate fisuri în construcţia comună.Protestele
din capitală,unind reprezentanţii burgheziei cu diferite grupuri avand fiecare preferinţe ideologice extrem de
distincte(naţionaliştii,cei de stânga) au arătat faptul că necesitatea unor
decizii hotărâte este stringenta
Modernizarea
facută în glumă din anii preşedintiei lui Dimitri Medvedev a lasat un gust
ciudat,sfarşindu-se brusc, dar a fost un final logic al perioadei de consum
relativ neglijent a anilor 2000.Iar acea perioada a venit candva in locul
vremurilor de depresie natională a anilor 90 şi luptei pentru supravieţuire
atât pentru stat cât şi pentru cetăţeni la nivel personal.Dar şi anii 90 cu
fatidismul şi tragismul lor au curmat neceruta perestroikă a lui
Gorbaciov,nepermiţând discuţii în contradictoriu pe seama căilor de urmat şi a
destinului Patriei.
Din
perspectiva vremurilor actuale,a doua jumătate a anilor '80 se prezintă ca un
efemer şi unanim condamnat intermezzo în istoria Rusiei.Dar eliberarea energiei
intelectuale,acumulată în zeci de ani de unanimitate impusă ,a deschis atunci
posibilităţi de reflecţie,a eliberat paleta de opinii profund îngheţate de
sistemul sovietic.
Puterea,de
la care într-adevăr a şi plecat iniţiativa unei descuţii ample,a rămas repede
în urmă şi a pierdut firul.Cu toate acestea,in confuzia ultimilor ani ai
imperiului s-a ivit o conştiinţa vie,încercând ,din diferite perspective,să
înţeleagă problemele ţării,comunităţii,contextul internaţional,să formuleze noi
obiective pentru viitor
Colapsul
URSS a întrerupt acest proces.În parte el a degenerat într-o farsă,când unor
democraţi caricaturali,li s-au opus patrioţii costumaţi iar în locul
partocraţilor coservatori au venit veseli şi atoateştiitori tehnocraţi.
Pe de altă
parte,şirul evenimentelor pur şi simplu a divizat intelectualii,unii au
amuţit,lăsând mâinile în jos,alţii şi-au suflecat mânecile şi s-au apucat să
înlăture molozul,mânaţi nu de idei mari ci de necesitatea de a face ceva,aici
şi acum.
Şi fără o discuţie serioasă despre natura ţării în
care aceasta se întîmplă,mişcarea înainte nu are loc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu